Gen:
Acţiune, Comedie, Dramă
An: 2004
Produs de:Bandai
Număr de episoade: 26
Site oficial:
www.samuraichamploo.com
Dacă
ar fi să rezum această serie într-un singur cuvânt, acesta ar fi fără
îndoială "amalgam". Samurai Champloo îmbină mediul caracteristic
Japoniei feudale - samurai, daimyo, ninja, asasini plătiţi şi aşa mai
departe - cu elemente moderne, cum ar fi grafitti-ul, hip-hop-ul sau jocul
de baseball, într-o veritabilă harababură care te face uneori să clipeşti
de două ori şi să te întrebi ce naiba băuseră scenariştii când au scris
acţiunea pentru un episod sau altul. Cu toate acestea, Samurai Champloo
rămâne una din cele mai bune serii anime pe care le-am văzut până acum.
Întreaga
serie se bazează pe motivul arhicunoscut al călătoriei, al quest-ului.
Cei trei protagonişti - Fuu, o tânără care lucrează într-o ceainărie, Jin,
un samurai renegat, şi Mugen, un bandit neîntrecut în mânuirea spadei - se
întâlnesc întâmplător. Între
Mugen şi Jin există de la început o
rivalitate aparent imposibil de rezolvat altfel decât prin luptă. Totuşi,
încă de la prima confruntare, fiecare
îşi dă seama că a găsit un adversar redutabil în celălalt. La un moment
dat, ceainăria în care are loc lupta între cei doi ia foc; prin urmare,
Mugen şi Jin sunt capturaţi de samurai şi condamnaţi la moarte. Aici
intervine Fuu, care îi ajută să evadeze, cerându-le în schimb să pornească
împreună în căutarea "samuraiului cu parfum de floarea-soarelui".
În Samurai
Champloo, căutarea constituie un simplu pretext pentru a-i pune pe cei
trei eroi în situaţii din cele mai neobişnuite, de la un meci de baseball
cu echipajul unei nave de război americane (meci care degenerează până la
urmă într-un adevărat măcel) şi până la confruntarea cu o armată de zombi
în căutarea unei comori legendare. Dar problemele cu care se confruntă
protagoniştii au şi o altă natură. Fiecare din ei are o serie de amintiri
întunecate, pe care nu poate sau nu vrea să le lase în urmă. De aici
decurg o serie de întâlniri cu personaje mai mult sau mai puţin obscure,
care au legătură într-un fel sau altul cu trecutul fiecăruia. Aceste
întâlniri au o tentă dramatică, dar nu exagerată.
Ca
realizare, seria excelează atât grafic, remarcându-se printr-un stil care
te trimite cu gândul la pictura în tempera (culori estompate, contururi
puternice), cât şi pe partea sonoră. OST-ul cuprinde în cea mai mare parte
ritmuri de hip-hop şi trance, cu aportul unor formaţii japoneze cunoscute
ca Force of Nature, Minimi sau Nujabes, iar unele piese te fac să vrei să
le mai asculţi o dată, şi încă o dată, şi încă... (amintesc aici de
Hiji Suru STYLE, care are un refren absolut demenţial). În
compensaţie, OST-ul conţine şi câteva melodii lente, cum ar fi Ai no Mi.
Animaţia e superbă, iar unele scene de luptă par desprinse direct din
Animatrix - ceea ce nu ar trebui să surprindă, având în vedere că
regizorul seriei, Shinichiro Watanabe, a contribuit la realizarea
sus-amintitului proiect.
Dar până la
urmă, care sunt elementele constituie farmecul acestei serii? În primul
rând, noţiunea de amalgam (care reprezintă o traducere literală a
cuvântului champloo), combinaţia de tradiţional şi modern, coloana
sonoră integrată perfect specificului seriei, scenele de luptă absolut
senzaţionale, echilibrul între parodie şi dramatism, şi lista ar putea
continua... Pe scurt, dacă aveţi ocazia, nu rataţi acest anime. Chiar că
merită.
AnimeZone (c) Odeena Sabnach, 2005-2008. Materialele de pe acest site sunt proprietatea exclusivă a autorului / autorilor și nu pot fi reproduse fără permisiunea explicită
a acestuia / acestora.
Pentru mai multe informații, consultați
disclaimer-ul.
Dacă
ar fi să rezum această serie într-un singur cuvânt, acesta ar fi fără
îndoială "amalgam". Samurai Champloo îmbină mediul caracteristic
Japoniei feudale - samurai, daimyo, ninja, asasini plătiţi şi aşa mai
departe - cu elemente moderne, cum ar fi grafitti-ul, hip-hop-ul sau jocul
de baseball, într-o veritabilă harababură care te face uneori să clipeşti
de două ori şi să te întrebi ce naiba băuseră scenariştii când au scris
acţiunea pentru un episod sau altul. Cu toate acestea, Samurai Champloo
rămâne una din cele mai bune serii anime pe care le-am văzut până acum.
Mugen şi Jin există de la început o
rivalitate aparent imposibil de rezolvat altfel decât prin luptă. Totuşi,
încă de la prima confruntare, fiecare
îşi dă seama că a găsit un adversar redutabil în celălalt. La un moment
dat, ceainăria în care are loc lupta între cei doi ia foc; prin urmare,
Mugen şi Jin sunt capturaţi de samurai şi condamnaţi la moarte. Aici
intervine Fuu, care îi ajută să evadeze, cerându-le în schimb să pornească
împreună în căutarea "samuraiului cu parfum de floarea-soarelui". 
Ca
realizare, seria excelează atât grafic, remarcându-se printr-un stil care
te trimite cu gândul la pictura în tempera (culori estompate, contururi
puternice), cât şi pe partea sonoră. OST-ul cuprinde în cea mai mare parte
ritmuri de hip-hop şi trance, cu aportul unor formaţii japoneze cunoscute
ca Force of Nature, Minimi sau Nujabes, iar unele piese te fac să vrei să
le mai asculţi o dată, şi încă o dată, şi încă... (amintesc aici de
Hiji Suru STYLE, care are un refren absolut demenţial). În
compensaţie, OST-ul conţine şi câteva melodii lente, cum ar fi Ai no Mi.
Animaţia e superbă, iar unele scene de luptă par desprinse direct din
Animatrix - ceea ce nu ar trebui să surprindă, având în vedere că
regizorul seriei, Shinichiro Watanabe, a contribuit la realizarea
sus-amintitului proiect. 