GUNDAM SEED

Gen: Action, Mecha, SF
An: 2002
Produs de: Sunrise
Număr de episoade: 50
Site oficial: www.gundam.com

Pentru început, trebuie să spun că nu m-a atras niciodată în mod deosebit genul mecha. Cele câteva anime-uri cu roboţi gigantici şi lupte mai mult sau mai puţin fanteziste pe care le văzusem înainte de seria Gundam SEED - anume Neon Genesis Evangelion, Hoshi no Koe şi câteva episoade din Xenosanga: The animation - nu m-au impresionat în mod deosebit, sau, în orice caz, nu datorită faptului că aparţineau acestui gen. Nici acum, după ce am văzut Gundam SEED, nu am ajuns să înclin în mod deosebit spre asemenea anime-uri. Cu toate acestea, pot să spun că, fără să fie inovatoare sau originală, această serie rămâne una din cele mai bune pe care le-am văzut în ultimul timp în ceea ce priveşte acţiunea propriu-zisă. Pe de altă parte, Gundam SEED are o serie de minusuri, în special în ceea ce priveşte povestea, care îi micşorează considerabil calitatea şi savoarea. Dar să începem cu începutul...

　

Era cosmică, anul 71. Pământul şi spaţiul din jurul lui au devenit scena unui război între două rase umane diferite - Coordonatorii, ale căror abilităţi sunt îmbunătăţite genetic încă dinainte de naştere, şi Naturalii, care sunt împotriva manipulării genetice de orice fel. Kira Yamato, un tânăr Coordonator, intră fără să vrea în război după ce ajunge să piloteze accidental cea mai nouă armă secretă a Naturalilor, un robot uriaş, cunoscut sub denumirea de cod GUNDAM. După ce colonia spaţială în care Kira a locuit până atunci este distrusă în urma unei confruntări între un corp de elită al ZAFT, armata Coordonatorilor, şi nava de luptă Archangel, Kira nu are altă alternativă decât să devină un membru al echipajului de pe Archangel ca pilot al singurei unităţi Gundam de care acesta dispune. În curând, Kira îşi dă seama că prietenul său din copilărie, Athrun Zala, luptă acum de partea ZAFT şi deci i-a devenit duşman.

　

De aici, serialul urmăreşte întâmplările prin care trec cei doi protagonişti şi încearcă în acelaşi timp să ofere o viziune dramatică de ansamblu asupra războiului dintre cele două facţiuni. Spun "încearcă", fiindcă povestea abundă în clişee şi răsturnări de situaţie previzibile, care ajung să creeze un sentiment acut de deja-vu încă de la jumătatea seriei. În afară de asta, povestea are o serie de lacune şi multe momente lasă impresia de falsitate şi neverosimilitate, iar situaţiile aparent fără ieşire sunt de cele mai multe ori soluţionate într-o manieră care te duce cu gândul la acel deux ex machina din vechile piese greceşti.

　

Personajele, atât cele principale, cât şi cele secundare, sunt în marea lor majoritate conturate destul de bine. Cu toate acestea, fiecare se încadrează într-un stereotip caracteristic acestui gen de anime (un căpitan care pune sub semnul întrebării ordinele primite de la superiori, un locotenent pentru care simţul datoriei militare primează în faţa oricărui alt sentiment, un personaj malefic misterios, a cărui faţă este ascunsă în spatele unei măşti sinistre şi aşa mai departe), iar originalitatea în această privinţă lipseşte aproape cu desăvârşire. Eroul principal este aruncat fără să vrea în mijlocul unui conflict de proporţii şi se vede obligat să lupte, chiar dacă la început nu are idee pentru ce luptă de fapt (aici nu am putut să nu observ o asemănare izbitoare cu Neon Genesis Evangelion). Apoi apare un alt personaj central, Athrun Zala, care ştie de ce şi pentru ce luptă, dar după ce se vede nevoit să se confrunte cu cel mai bun prieten al său începe să se îndoiască de justeţea cauzei pe care a ales-o. Ceilalţi piloţi ai ZAFT sunt individualizaţi prin trăsături proprii, la fel ca majoritatea membrilor echipajului de pe Archangel. În schimb, există personaje care, deşi se presupune că ar avea un rol important în serie, sunt caracterizate extrem de sumar. Aşa stau lucrurile în cazul celor trei piloţi ai Alianţei Pământului, care apar mereu făcând acelaşi lucru în momentele dintre lupte şi al căror caracter nu este pus deloc în evidenţă.

　

Grafica excelează în special în ceea ce priveşte realizarea navelor şi a roboţilor, care are un nivel remarcabil al detaliilor. Scenele de luptă sunt dinamice şi bine puse în scenă; în schimb, foarte multe secvenţe sunt "reciclate" - spre exemplu, într-una din lupte, o navă este lovită de o rază laser şi explodează, iar câteva episoade mai târziu, este reluată aceeaşi secvenţă în care aceeaşi navă explodează, chiar dacă teoretic ea ar fi trebuit să fie distrusă deja. Acest lucru devine de-a dreptul enervant spre sfârşitul seriei, mai ales în ultimele câteva episoade, în care secvenţele de luptă abundă. Tendinţa se păstrează şi în cadrul genericelor; în cazul cărora există câteva secvenţe care sunt reluate de fiecare dintre ele.

　

În schimb, partea de sunet e remarcabilă. Temele de început şi de sfârşit sunt bine alese şi se potrivesc atât cu genul mecha, cât şi cu genericul de care aparţine fiecare. Muzica de fundal se distinge printr-o diversitate remarcabilă şi este aleasă inspirat în funcţie de moment şi de situaţie.

　

În mod clar, Gundam SEED nu este un anime original. Asemănarea cu alte serii Gundam, dar şi cu alte anime-uri mecha, este evidentă, povestea este plină de stereotipuri şi clişee, iar personajele nu aduc nimic inovator. Cu toate acestea, seria rămâne suficient de interesantă încât să merite văzută.

　

Note

Originalitate: 5 / 10
Grafică: 8 / 10
Sunet: 9 / 10
Story: 7 / 10

Overall: 7.4 / 10