DEATH NOTE
Gen: Action,
Thriller, Supra-natural, Mystery, Psychologic
An: 2006
Produs de: Madhouse
Număr de episoade: 37
Site oficial:
http://www.ntv.co.jp/deathnote/
Scriam acum câteva luni că Death Note se anunţă a
fi o nouă revelaţie anime. Se pare că nu m-am înşelat. Seria a ajuns la
final săptămâna trecută, însă dezbaterile şi analizele sunt departe de a
se fi încheiat pe forumuri şi în chat room-uri, iar site-urile de
specialitate se întrec în laude şi calificative maxime. Cât despre mine,
Death Note este prima (şi, deocamdată, singura) serie care a reuşit
să mă captiveze de la primul şi până la ultimul episod şi, mai mult, să
obţină calificative maxime sub aproape toate aspectele.
STORY
Începutul
seriei este deja binecunoscut. Yagami Light
este un elev strălucit. Are cele mai mari note din liceu, iar admiterea la
cea mai bunp universitate din
Japonia e o simplă formalitate. Într-o zi, Light găseşte din
întâmplare un Death Note – un “caiet al morţii”care îi dă puterea de a
ucide pe oricine, atâta timp cât îi cunoaşte numele şi chpiul. Nu trece
mult şi Light ajunge să cunoască toate subtilităţile Death Note-ului. El
se autoproclamă Dumnezeu şi, folosind Death Note-ul pentru a pedepsi orice
criminal achitat de o justiţie pe care o consideră coruptă şi depăşită,
speră să elimine astfel răul din întreaga lume. Acţiunile lui Light nu
sunt trecute cu vederea. În curând, el ajunge să fie cunoscut în Japonia,
iar apoi pe întreg mapamondul, sub numele de Kira, justiţiarul care nu
uită şi nu iartă.
Intriga este împărţită în trei arcuri majore: Kira vs. L,
Yotsuba şi Kira vs. Mello / Near. Primele două părţi ale seriei urmează
aproape întocmai scenele din manga. A treia parte, în schimb, omite câteva
scene neesenţiale, iar finalul în anime este schimbat în totalitate.
! Atenţie - De aici înainte review-ul conţine spoilere
pentru fiecare din cele trei arcuri.
Kira vs. L
Prima
parte a seriei impresionează în primul rând prin nota de inedit pe care o
aduce într-un peisaj manga / anime dominat de serii în care forţa fizică
se dovedeşte adeseori a fi cheia oricărui succes. După cum spuneam
şi în articolele trecute, Death Note este una din primele serii
care pune accentul pe deducţii şi jocuri psihologice, dovedind astfel că
inteligenţa primează atât în faţa întâmplării, cât şi în faţa forţei
brute. Deşi L pregăteşte capcană după capcană pentru a-l demasca pe Kira,
Raito reuşeşte să evite de fiecare dată dezastrul şi, mai mult, să
folosească aproape orice situaţie spre avantajul său. Bun psiholog, Raito
intuieşte gândirea celor din jur şi îi foloseşte de multe ori pentru a
servi propriilor sale scopuri.
Conflictul psihologic dintre L şi Raito / Kira evoluează
gradat, iar tensiunea creşte pe măsură ce fiecare din cei doi protagonişti
încearcă să rămână cu un pas înaintea celuilalt, punând la cale planuri şi
capcane din ce în ce mai complexe şi mai dramatice. L îşi întăreşte
tot mai mult convingerea că acesta este, de fapt, Kira. în cele din urmă
Raito nu are altă soluţie decât aceea de a recunoaşte că "ar putea fi"
Kira şi de a se lăsa închis, punând astfel în mişcare cel mai riscant plan
de până acum - care va da însă roade la sfârşit.
Yotsuba
După
ce este închis, Raito renunţă la Death Note, pierzându-şi astfel toate
amintirile legate de acesta. Nu trece mult şi un nou Kira îşi face
apariţia. De data asta însă, Kira nu execută doar criminalii lăsaţi
nepedepsiţi de justiţie, ci şi figuri proeminente ale mai multor giganţi
industriali. Toate indiciile arată spre Yotsuba, o companie care pare să
profite cel mai mult de pe urma acţiunilor lui Kira.
Mulţi fani s-au plâns că partea de mijloc a seriei e
nejustificat de plictisitoare şi de lungă. Pe de altă parte însă, arcul
Yotsuba are meritul indiscutabil de a arăta adevărata faţă a lui Raito -
un tânăr entuziast, care crede în idealurile sale şi e pregătit să-şi
folosească abilităţile la maximum pentru ca justiţia să triumfe.
Contrastul dintre Raito şi Raito / Kira este realizat cu artă, iar mesajul
care se desprinde la final e evident: puterea corupe.
Kira vs. Mello / Near
După
ce Raito îşi recapătă amintirile şi o manipulează pe Rem astfel încât îl
învingă în sfârşit pe L şi îşi asumă postura de Dumnezeu al noii lumi,
nici un obstacol nu mai pare să îi stea în cale. Raito ajunge însă să fie
orbit de putere într-atât de mult încât planurile sale devin din ce în ce
mai previzibile, iar în final Mello şi Near (ultimul autointitulându-se
succesorul de drept al lui L) reuşesc să îl demaşte unindu-şi forţele.
Cu toate că acest arc se presupune ar fi punctul culminant
al seriei, impactul nu mai este atât de puternic, iar unele scene lasă o
puternică impresie de deja-vu. Mello şi Near nu sunt
caracterizaţi în aceeaşi măsură ca şi L, iar personalitatea şi maniera
celor doi se reduce la câteva trăsături preluate (prea) evident de la
predecesorul lor. Nici celelalte personaje nou-introduse nu se bucură de o
atenţie mai mare, fapt care lasă impresia că finalul a fost scris în grabă
şi fără ca autorii să se concentreze la fel de mult pe detalii ca şi până
acum.
GRAFICĂ ŞI
SUNET
Din punct de vedere grafic, Death Note se bucură de
o realizare ireproşabilă. Producătorii au acordat atenţie în aceeaşi
măsură atât personajelor, cât şi detaliilor de fundal. Animaţia
impresionează prin fluiditate şi prin efectele inedite care accentuează
tensiunea în anumite scene sau subliniază întorsăturile neaşteptate de
situaţie. Nici genericele de început şi sfârşit nu se lasă mai prejos,
ambele prezentând o sincronizare perfectă între sunet şi animaţie şi fiind
în ton cu specificul seriei.
În ceea ce priveşte OST-ul, deşi seria are doar 37 de
episoade, peste 50 de melodii de fundal au fost compuse pentru Death
Note. Specificul pieselor variază de la melodii ambientale la teme cu
tentă religioasă şi partituri vocale, fiecare încadrându-se în specificul
scenei pe care o descrie.
LA FINAL...
După cum scriam şi în celelalte articole, Death Note
ridică o serie de probleme etice şi morale pentru care e greu de găsit un
răspuns care să mulţumească pe toată lumea.
Cât de departe poate merge justiţia
pentru a-şi îndeplini rolul său primordial, acela de a eradica răul sub
orice formă? Având puterile conferite de Death Note, Kira are sau nu
dreptul de a se erija în justiţiar suprem? Şi, în cele din urmă, poate
exista o dreptate supremă? Death Note oferă un răspuns
simplu şi de bun simţ: nu există o definiţie universală pentru bine şi
rău; învingătorul impune de la sine propria sa percepţie asupra legii şi
dreptăţii.
Una peste alta, Death Note este fără îndoială o
serie de referinţă, recomandată oricărui fan anime care se respectă.
NOTE
Story:
10 / 10
Personaje: 9 / 10
Grafică: 10 / 10
Sunet: 10 / 10
Feeling: 10 / 10
Nota finală: 9.8
