AKIRA
Gen: Action,
Cyberpunk
An: 1988
Produs de: Tokyo Movie Shinsha
Număr de episoade: -
Site oficial: -
Capodoperă
a regizorului Katsushiro Otomo, apărută într-o perioadă în care industria
japoneză a filmului de animaţie începea să se reinventeze, Akira a
demonstrat lumii întregi că inventivitatea niponă era departe de a se fi
manifestat la adevărata ei valoare şi că...
OK, schimbăm
foaia.
De la
început trebuie să spun că nu am avut cine ştie ce aşteptări de la
Akira. Nu sunt o fană a genului cyberpunk, dar descrierile citite pe
ici şi colo mi-au stârnit interesul suficient încât să fac rost de el.
Apoi m-am instalat comod în fotoliu, am luat o pungă de popcorn în braţe,
m-am asigurat că am ţigările la îndemână şi i-am dat drumul...
Primele secvenţe m-au lăsat destul de rece: Tokyo face bum!, al treilea război
mondial vine şi trece, japonezii se scarpină în cap, beau o bere şi îl
reconstruiesc frumos, iar apoi acţiunea se mută pe străzile noului oraş,
unde un grup de motociclişti rebeli îşi fac de cap... Apoi însă, lucrurile
au început să devină din ce în ce interesante, iar la final m-am pomenit
întrebându-mă dacă aş mai avea timp să-l văd o dată :)
Dar
despre ce e vorba, până la urmă, în Akira? Sincer vorbind, nici eu
nu m-am prins prea bine cum stau lucrurile. În linii mari, fiinţa care a
distrus Tokyo prima oară este Akira, o creatură cu puteri monstruoase,
însă imposibil de controlat. După o întâlnire cu o altă fiinţă cu puteri
inexplicabile, Tetsuo, unul din membrii grupului despre care am vorbit mai
devreme, începe să manifeste puteri asemănătoare cu cele ale lui Akira. În
paralel, el începe să aibă flashback-uri pe care nu şi le poate explica,
iar în final decide să pornească în căutarea legendarului Akira... iar de
aici începe un amalgam de urmăriri, revelaţii, manifestări supranaturale,
răsturnări dramatice de situaţie, împuşcături şi - bineînţeles - mult,
mult sânge.
Una peste
alta, povestea, chiar dacă are unele lacune serioase şi multe mistere
rămân neexplicate la final, e captivantă, bine construită şi veridică pe
cât se poate. Originalitatea şi imprevizibilitatea sunt trăsături
definitorii ale lumii construite de Otomo. Personajele se bucură şi ele de
atenţia cuvenită şi au parte de caracterizări ample, construite pe detalii
şi întâmplări relevante.
Chiar
dacă nu beneficiază de tehnologia de ultimă oră, grafica din Akira
arată destul de bine. Coloristica, nivelul detaliilor şi animaţia reuşită
compensează din plin lipsa unei tehnologii avansate. Cât despre coloana
sonoră, OST-ul din Akira cuprinde bucăţi medicale aproape unice
prin aranjamentele instrumentale şi vocale inedite.
Concluzia e
clară: Akira este un lung-metraj clasic, care nu trebuie ratat de
nici un fan anime care se respectă, indiferent ce preferinţe ar avea în
domeniu. Urmăriţi-l. Merită!
Note:
Originalitate: 8/10
Grafică: 9 / 10
Sunet: 10 / 10
Story: 9 / 10
Overall: 9.0